Leadershipul azi arată cu totul diferit în majoritatea organizațiilor. Mai mult ca oricând, leaderii au nevoie să implice și să influențeze angajații, să faciliteze munca în echipă, să îmbrățișeze diversitatea, să fie agili în a se adapta la orice schimbare intervenită și capabili să creeze un mediu bazat pe incluziune. Fundamentul pentru dezvoltarea leadershipului îl reprezintă capacitatea unei persoane de a face față complexității, ambiguității, noutății, diversității și adversității.
În urma cercetărilor efectuate începând cu anii 90, s-a constatat că disponibilitatea și capabilitatea de a învăța din experiență reprezintă factorul cheie pentru succesul unui actual sau viitor leader, concept denumit în anul 2000 ca agilitatea învățării / learning agility.
În 2000, Michael Lombardo si Robert Eichinger au publicat un articol intitulat „High Potentials as High Learners”. În acest articol, ei au inventat termenul de agilitatea învățării și și-au prezentat concluziile inițiale cu privire la relația dintre agilitatea învățării și potențialul de conducere. Autorii au construit și un model teoretic al conceptului care cuprinde 4 componente (tipuri de agilitate) ce au fost ulterior preluate și evaluate în cadrul organizațiilor pentru selecția internă a angajatilor cu potențial de dezvoltare și avansare pe poziții de conducere:
- Agilitatea Schimbării: nivelul la care indivizii sunt curioși, au pasiune pentru idei, le place să experimenteze și să testeze lucruri noi, să se angajeze în activități de consolidare a abilităților;
- Agilitatea Oamenilor: măsura în care indivizii se cunosc bine pe ei înșiși, învață din experiență, îi tratează pe ceilalți constructiv și sunt rezistenți la presiuni și situații stresante;
- Agilitatea Rezultatelor: măsura în care indivizii obțin rezultate în condiții dificile, îi inspiră pe ceilalți să performeze dincolo de normal și afișează genul de prezență care construiește încrederea în ceilalți;
- Agilitatea Mentală: gradul în care indivizii gândesc problemele dintr-un punct de vedere nou și sunt confortabili cu complexitatea, ambiguitatea și explicarea gândirii lor altora.
Între 2000 și 2011, au fost făcute numeroase cercetări cu privire la importanța învățării, agilitate și succes în leadership si concluziile asupra cărora au căzut de acord diverși cercetători sunt următoarele puncte:
- Conceptualizarea agilității învățării în ceea ce privește învățarea din experiențele de muncă și de viață;
- Agilitate învățării este un construct multidimensional;
- Poate fi folosit ca un predictor cheie al performanței și potențialului ocupantului sau viitorului numit pe poziție de conducere;
- Agilitatea învățării este considerată un element important în dezvoltarea leadershipului.
Un al cincilea factor – „conștiința de sine” /self-awereness a fost adăugat atunci când în 2011 a fost dezvoltat un al-3-lea chestionar de autoevaluare a agilității de învățare viaEDGE. În evaluarea anterioară, conceptul de conștiință de sine a fost încorporat în factorul „Agilitatea oamenilor”. Importanța transformării acestuia într-un factor de sine stătător pare să fie susținută de literatura de specialitate care arată că, deși experiența este crucială pentru dezvoltare, ceea ce face cu adevărat diferența este internalizarea și reflectarea lecțiilor învățate din acea experiență. Dacă indivizii nu fac acest lucru, ei pierd adăugarea noii abilități în repertoriul lor. Studiile întăresc ideea că reflecția și conștiința de sine sunt elemente cruciale ale dezvoltării leadershipului bazat pe experiență.
Mass-media, blogurile și site-urile web au susținut cu îndrăzneală că agilitatea învățării a fost si rămâne esențială pentru succesul în lumea afacerilor globale și dinamice de astăzi.
Unii autori au susținut că a fost „cea mai solicitată abilitate de afaceri a secolului 21” (Delaney, 2013). Președintele CCL a declarat că „agilitatea învățării este egală cu succesul conducerii” (Ryan, 2009). Broșurile de marketing ale firmelor de consultanță în managementul talentelor au afirmat că este cel mai important predictor al succesului la nivel executiv. Un sondaj din 2015 a constatat că agilitatea de învățare a fost cel mai frecvent utilizat criteriu de măsurare a potențialului de leadership, 62% dintre respondenți menționându-l în acest fel. Doua meta analize conduse în 2017 si 2019 de De Mouse și bazate pe 20 de studii și date colectate de la ~ 5000 de angajați, au confirmat o corelație puternică între agilitatea învățării și scorurile obținute de către manageri pe cele doua componente: performanță și potențial.
Multe organizații evaluează astăzi agilitatea învățării atunci când iau decizii cu privire la cine să angajeze pentru poziții de conducere, pe cine să promoveze, pe cine să desemneze pentru misiuni globale și pe cine să implice în programe de dezvoltare a acestei metacompetențe de învățare.
Astfel, specialiștii în managementul talentelor din organizații, aplicând procesul de calibrare internă pentru identificarea persoanelor cu potențial ridicat, prioritizează și investesc în programe de dezvoltare pentru antrenarea tuturor agilităților și în special agilitatea schimbării dar și pentru creșterea nivelului de autocunoaștere și a rezilienței personale. Metalearning 4 HIPOtential este un astfel de program pe care l-am lansat de curând, dezvoltat de echipa Creative Bright.